Monica Ramirez – Traficantul de umbre
Editura Tritonic, 2011, 2014
Editura Librex, 2017
Am mai spus-o: Monica Ramirez este româncă, dar nu este neapărat un scriitor român. A început să scrie în America, în limba engleză, unde a fost și publicată. Apoi și-a tradus cărțile și s-au putut bucura de ele și cititorii români.
Acestea fiind spuse, am abordat Traficantul de umbre, ca pe un mystery and thriller american cu acțiunea plasată în Europa, ceea ce și este.
Laurence, un fel de Robin Hood modern, se stabilește la Bruxelles și pune bazele unei afaceri de mercenariat în toată regula: pentru suma potrivită fură orice, de la obiecte de artă până la secrete de stat. Evident, activiatatea grupării atrage atenția unor structuri obscure care ar putea reprezenta niște servicii secrete sau nu, iar de aici lucrurile se complică.
Nu cu multă vreme în urmă făceam niște considerații pe marginea credibilității personajelor de mystery and thriller. Nici eroul, nici povestea Monicăi nu sunt neapărat din sfera celor pe care ni le imaginăm posibile. Ci, mai degrabă, este genul de lectură care ne oferă acțiunea la care visăm că am fi putut participa într-o altă viață și sub o altă aliniere planetară. Laurence ăsta este un super spion, care are acțiunea la degetul mic, este un seducător fără pereche și un manipulator pe măsură. Deci, un bad boy enervant de atrăgător. Ca să fi și un pic simpatic, autoarea îi pune în brațe și niște relații de familie complicate și o iubire care pare a fi imposibilă.
Marea calitate a cărții este că nu prea ai timp să respiri. Între două bătăi pe cinste, pătrunderi prin efracție și împușcături, avem parte de niște scene intime care-ți stârnesc imaginația. (Sau, mă rog, mie mi-au stârnit-o…) Monica dovedește ușurință în crearea personajelor de gen, de la personalitate până la context și motivație. Ritmul susținut și coerența acțiunii sunt alte atuuri ale cărții. Poate că pe alocuri lucrurile se complică un pic cam mult și sunt dificil de urmărit. Dar, în general, evenimentele se succed logic, fără a fi ușor de anticipat. Autoarea nu se sfiește să atribuie personajelor trăiri intense și tipologii bine conturate.
Traficantul de umbre este o carte care se adresează exclusiv iubitorilor de romane de acțiune. Ba nu, le-o recomand și cititoarelor doritoare de iubiri complicate, dar pasionale. Fanii seriei Alina Marinescu sigur nu vor fi dezamăgiți. Este o carte pe care mi-ar plăcea să o văd ecranizată. De altfel, umblă vorba prin târg că Tarantino ar fi cumpărat drepturile de ecranizare. Se pare că nu a făcut nimic cu ele. Încă…
Una peste alta, lectura este una captivantă, o carte de acțiune în toată regula. O dovedește succesul de care se bucură în continuare cartea, o nouă ediție urmând să apară în curând la Editura Librex. Mi-aș dori să citesc o carte scrisă de Monica Ramirez care să fie inspirată și plasată pe meleagurile noastre. Încă mai sper…
Anamaria Ionescu
Anamaria Ionescu (n. 3 septembrie 1976, Bucuresti) este licenţiata în drept şi redactor al postului Radio România Antena Satelor, al Societăţii Române de Radiodifuziune.
A debutat cu nuvela „Călătorie în familieˮ în rubrica Luxul lecturii, realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul Atac (2008). A mai publicat în revistele Fereastra și Vatra Veche.
În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură „Agatha Grigorescu Bacoviaˮ, cu nuvela „Confesiuneˮ. Este prezentă cu o povestire în volumul colectiv Poveşti pe două roţi (Tritonic, 2013).
Volume publicate: Camera obscură (NICO, 2009; Tritonic, 2015) și Pe cine nu laşi să moară… (Tritonc, 2013) – proză scurtă; Nume de cod: ARKON (Tritonic, 2014) şi Zodiac (Tritonic, 2016) – romane, ambele în seria Sergiu Manta.
BookReport 
Lasă un răspuns