Știința și iubirea: într-o relație complicată

Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie
Editura Tritonic, colecția SFFH, 2016, 170 pagini
Preț: 27 lei

Romanul de debut al brașoveanului Alexandru Lamba, Sub steaua infraroșie, tratează conceptul sferei Dyson atât din punct de vedere științific, cât și din cel al posibilității transpunerii sale în relațiile interumane.

Freeman Dyson a emis o ipoteză ce implica o stea generatoare de energie şi o civilizaţie inteligentă care să împletească în jurul acesteia o reţea de sateliţi. Lansând această teorie, a demonstrat că ar fi nevoie de o cantitate imensă de metale grele, ceea ce ar face aproape imposibilă realizarea unei asemenea sfere. Dacă, totuşi, o civilizaţie ar aplica metoda imaginată de Dyson, formaţiunea n-ar putea fi detectată decât în infraroşu, datorită amprentei termice tipice pe care ar genera-o.

Alexandru Lamba a imaginat un viitor al Terrei destul de îndepărtat, când o astfel de sferă ar fi localizată undeva în spaţiu, la două sute douăzeci de ani-lumină. Pentru tehnologia acelui moment, trimiterea unui echipaj dotat corespunzător n-ar fi un impediment pentru încercarea unui eventual contact cu o altă civilizație. Nici modul de transmisiune n-ar crea probleme, în ciuda timpului scurs între plecarea navei şi momentul în care ar fi început să prezinte rapoarte.

Erig şi Emily sunt doi tineri studenţi fascinaţi de spaţiu şi posibilităţile nelimitate pe care abisul negru le-ar deschide celor dornici de cunoaştere. Deşi studiază materii fără vreo legătură cu astronomia, datorită relaţiei speciale pe care o au, cei doi sunt selectaţi în echipa ce va studia sfera Dyson. Numai că Erig pleacă în spaţiu, iar Emily rămâne pe Pământ.

Relatarea acțiunii de pe navă e întreruptă, din timp în timp, de gândurile băiatului îndreptate, aparent, către fata rămasă acasă. Spun aparent pentru că nu văd rostul rememorării unor amănunte la fel de importante pentru amândoi. Decât dacă… decât dacă destăinuirile lui Erig s-ar adresa, de fapt, celorlalți ascultători, pământenilor rămași acasă, peste care trecuse atâta amar de vreme. E posibil ca ele să exprime îndoiala celui plecat pe drumul cunoașterii, un avertisment referitor la prețul plătit de cei implicați în descifrarea misterelor Universului.

Iar ideea asta mi-a generat alta: nu cumva relația de interdependență dintre steaua dătătoare de energie și rețeaua de sateliți are un corespondent în viața reală? Dacă cei doi joacă pe rând rolul stelei, dând astfel greutate relației? Deși Erig pare subjugat de personalitatea fetei, raportându-se de multe ori la ea în luarea propriilor decizii, e posibil ca și Emily să depindă de personalitatea și capacitățile tânărului, iar confesiunea lui n-ar mai fi interpretată în nota tristă a resemnării, ci într-una a strigătului de eliberare.

O altă părere personală e dată de titlul cărții. Folosirea prepoziției „sub” în contextul unei aventuri cosmice, unde distanțele și raportările la acestea sunt relative, sugerează relația de subordonare. Astfel, omenirea e înfățișată ca un organism complex, dar insignifiant dintr-un lanț trofic imens, al cărui vârf e încă departe de a fi identificat. În cazul sferei Dyson de natură umană, individul care țese rețeaua de captare a energiilor recunoaște superioritatea celuilalt, poziționat în centrul formațiunii.

Nu ştiu cât e o poveste de dragoste pe fundal SF sau un SF complex cu personaje viabile, credibile. Mi s-a părut o carte despre tristeţe, însingurare şi frig cosmic. Povestea ar merge continuată, pentru că au rămas destule lucruri de lămurit.

Ce a adus nou? Modul de comunicare pe trei căi: reală, virtuală, mentală. Teoria convertirii energiei în materie și a materiei în energie. Existenţa unei civilizaţii extraterestre ai cărei reprezentanţi ar avea un genom în sistem binar, ceea ce-mi dă speranţa că nu toţi „cei de dincolo” au gheare, colţi şi vor să sfâşie pământenii.

Teodora Matei


Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu, n. 1971) lucrează din 1990 într-un institut de proiectare, unde a fost pe rînd: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller.

Începînd cu 2012 a publicat proză în revistele NautilusGazeta SFFantasticaFicțiuni.roCPSF Anticipația, Argos, Revista de supans. Este prezentă în antologiile Bumerangul lui Zeeler (Cygnus, 2014), Cele mai bune proze ale anului 2013 (Adenium, 2014), Exit (Eagle, 2016).

Romane publicate: Omul Fluture (Tracus Arte, 2015), Maya (Tritonic, 2016), Sindromul Charlotte (Tritonic, 2017) – în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan, Stăpânul castelului (Tritonic, 2016), Cel-ce-simte (Tritonic, 2016), Tot timpul din lume (Tritonic, 2017), În mintea comisarului (Tritonic, 2017), Aripile tatălui (Tritonic, 2017).

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: