Un sfârşit e un început

Bogdan Hrib – Patimile doamnei ministru  (seria Stelian Munteanu, volumul 5)
Tritonic, 2016, colecţia Mystery & Thriller, 290 pag.
ISBN 978-606-749-117-3

Spuneam, când am scris despre prima carte a seriei Stelian Munteanu – Filiera grecească aka Crimă la Paralia –, că Bogdan Hrib deschide un drum promiţător. Intenţionam, atunci, să parcurg seria în ordine. La rând veneau Blestemul manuscrisului, scrisă în colaborare cu Răzvan Dolea, Somalia, Mon Amour, scrisă împreună cu Sofia Matei şi Ucideţi generalul, roman apărut şi în Marea Britanie. Totuşi, cum fiecare carte avea o acţiune de sine stătătoare, m-am gândit că pot citi fără griji ultimul volum al seriei şi abia apoi să revin la celelalte.

Nu m-am înşelat. Apar ici-colo referinţe la evenimentele din precedentele volume, dar acţiunea curge independent de ele. Un minus ar fi însă faptul că acele referințe sunt spoilere, ceea ce va afecta percepţia mea asupra celorlalte cărţi, când va fi să le citesc. Însă da, acesta este riscul când nu parcurgi o serie în ordine.

Elementul cheie al cărţii îl reprezintă descoperirea unei victime la graniţa Christianiei, oraşul liber din Copenhaga. Misterul este adâncit de faptul că mortul are paşaport de pe vremea lui Ceauşescu, nu unul folosit în zilele noastre. Tony Demetriade, poliţistul român desemnat să adune date de la faţa locului, întâmpină o oarecare ostilitate din partea omologilor danezi, care vor problema rezolvată cât mai repede cu putinţă şi fără prea mare tam-tam.

Numai că, luând legătura cu cei de acasă – în speţă cu Stelian Munteanu – se dovedeşte că lucrurile sunt mult mai încâlcite decât par. Paşaportul vechi este o trimitere clară la spionajul din timpul Războiului Rece, iar asta înseamnă că anchetatorii trebuie să răscolească prin dosare vechi în căutarea fantomelor trecutului. Demersul îi oferă autorului ocazia să se joace, construind paralele între România ante şi post decembristă. Totuşi, deşi prezentă, comparaţia între viaţa socială şi politică a celor două epoci nu reprezintă elementul central. Camera se fixează în special pe oameni, pe modul în care s-au adaptat vremurilor, pe urmele lăsate în sufletele lor.

De altfel, întreaga carte mizează foarte mult pe latura umană, fie că vorbim despre relaţiile amoroase, ori despre impactul pe care apusul unor vremuri îl are asupra vieţii unui om. Mass-media este adusă şi ea în prim plan, cu malaxorul ei în care dezmembrează nemilos oameni, doar din dorinţa de a stoarce din ei rating şi audienţă, fără pic de compasiune pentru sufletele lor.

Ceea ce este remarcabil la acest roman, cred eu, este modul în care construieşte aceste poveşti de viaţă dramatice, fără a îndepărta obiectivul de la anchetarea crimei. Victima este mereu acolo, iar fiecare „derapaj” în timp sau în intimitatea vieţii cuiva nu face decât să aducă la lumină un nou element necesar completării puzzle-ului ce va dezlega şarada.

Întreg volumul reprezintă un fel de cântec de lebădă. Se simte prezentă vibraţia nostalgică a finalului. Personajele care au dat viaţă seriei de-a lungul a patru volume se retrag încet din scenă, ocupându-şi locul în albumul cu amintiri. Din acest punct de vedere, cred că este mai indicată citirea în ordine a volumelor, pentru ca fiecare ieşire din luminile rampei să aibă impactul optim. Dar, deşi o carte a finalului, Patimile doamnei ministru constituie în realitate doar o placă turnantă, cea în care autorul îl „pensionează” pe Stelian Munteanu şi predă ştafeta unui nou erou, Tony Demetriade. Păstrând proporţiile, seamănă cu modul în care saga Războiului Stelelor face schimbul de generaţii, îndepărtând lacrimogen protagoniştii care i-au făcut să freamăte pe spectatorii de acum trei-patru decenii şi aducând în prim plan alţi idoli, pentru noua generaţie.

Remarcam la Filiera grecească ritmul susţinut, realizat prin cadre tăiate şi montate pe repede-înainte de un jurnalist dornic să ofere un reportaj condimentat cu stop-cadre. Spuneam atunci că, din acest punct de vedere, cartea n-a corespuns gusturilor mele, eu fiind adeptul acţiunii aşezate, cu ritm lent, ce pune accentul nu pe acţiune, ci pe aprofundarea unor situaţii şi stări. Patimile doamnei ministru păstrează ingredientele acelui volum, dar adaugă şi condimentele dorite de mine, devenind, în opinia mea, un roman mai complet ca primul din serie.

Singurul regret cu care rămân după lectura acestei cărţi este că, deşi autorul a construit cu mare migală imaginea de ansamblu din mici piese de mozaic, rezolvarea efectivă a enigmei n-a curs din deducţii şi ipoteze, ci a fost scoasă şi aruncată pe masă ca un as la finalul unei partide de poker. Nu spun că asta este o greşeală, deoarece există nenumărate moduri de a conduce cititorul spre rezolvarea unui caz, ci doar că, pentru mine, a reprezentat o uşoară dezamăgire, fiind vorba de un roman construit, altfel, foarte bine.

Patimile doamnei ministru marchează finalul poveştilor cu Stelian Munteanu şi amicii săi spioni de pe alte meleaguri. În acelaşi timp însă reprezintă începutul unei noi serii, cea care-l va avea protagonist pe Tony Demetriade. Dacă aceasta va fi sau nu la fel de reuşită că prima, rămâne de văzut. Cert este că Bogdan Hrib a reuşit să ofere o încheiere robustă, completă, de suflet, nostalgică şi cu miez, după lectura căreia rămâi pierdut în gânduri, meditând la ce este cu adevărat important în viaţa aceasta care ne poartă grăbită printre staţii, ca un tren rapid. Iar în urmă, pe peroane, lăsăm oameni, fapte şi bucăţi de suflet.

Lucian-Dragoş Bogdan

---

Lucian-Dragoş Bogdan (n. 1975) a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. În prezent este educator şi coordonator la Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilităţi multiple Alba Iulia și administrator-asociat al unei firme. Locuiește în Alba Iulia.

A debutat în 1991, în nr. 17 al ziarului Alba Forum, cu povestirea „Triunghiul Bermudelor”. A mai publicat în Argos, CPSF Anticipaţia, Discobolul, Ficţiuni.ro, Galileo, Gazeta SF, Helion, Helion Online, Jurnalul de imagine, Luceafărul, Lumi Virtuale, Nautilus și este prezent în antologiile Argos Doi (2015), Dincolo de orizont, vol.1 (2015), Argos Trei (2017) și în volumul colectiv Exit (Eagle, 2016).

Volume publicate: Trilogie (Omnibooks, 2004), Zeul Kvun (Omnibooks, 2004), Frontiera(Diasfera, 2006; Tritonic, 2017), Vraciul de pe norul interior (Tritonic, 2014), Pânza de păianjen (Tritonic, 2014), Uneori, când visez… (Tritonic, 2015), Omul-fluture (în colaborare cu Teodora Matei, Tracus Arte, 2015), Întâmplări din oceanele timpului(Streamland, 2016), Povestiri fantastice (Millennium Books, 2016), Vânătorii de capete(Tritonic, 2016), Maya (în colaborare cu Teodora Matei, Tritonic, 2016), Ultimul flux(Tritonic, 2016), Apărarea siciliană (Tritonic, 2017).

A obținut mai multe premii, printre care Premiul RomCon 2015 pentru cea mai bună povestire („Dincolo de orizont”). A fost nominalizat de trei ori la ultimele Convenții Naționale de Science-fiction RomCon (în 2016 pentru nuvela „Odiseea lui Berg” și romanul Omul-fluture, în 2015 pentru romanul Vraciul de pe norul interior).