Sperieturi la gura sobei

Cătălin Pavel – Scornituri spăimântătoare (culese de prin satele românilor)
Editura Pavcon, 2015, 128 pag.
Preț: 22 lei

CARTEA ÎN TREIZECI DE SECUNDE

Opt povești de speriat copiii sau de amuzat adulții, strânse la un loc de un colecționar de întâmplări stranii, care le-a cules în drumurile lui prin țară. Fiecare povestire are o structură similară – colecționarul-narator precizează detalii practice legate de locul și oamenii de unde provine snoava care urmează să fie istorisită, detalii menite să convingă cititorul de veridicitatea celor auzite, apoi lasă povestea să curgă exact așa cum a cules-o (cu ticuri verbale cu tot J ). Unele poante sunt mai amuzante sau mai înspăimântătoare decât altele, unele sunt previzibile, altele mai puțin, dar mai toate se petrec noaptea și au ca pretext al sperieturilor personaje și teme clasice ale genului, aduse în decor românesc.

HEI, ĂSTA NU E UN REZUMAT AL CĂRȚII…

Da, în mod obișnuit încep cu un rezumat. Aici, fiecare din cele opt povestiri se poate rezuma într-un singur rând și, dacă aș face asta, aș distruge orice urmă de suspans. Iar fără suspansul lecturii, cartea își pierde tot farmecul.

Da, sunt povești simple, liniare, care se bazează pe nostalgia cititorilor pentru vremuri mai puțin complicate. Citind, am avut senzația că am iarăși 12 ani și citesc „Colecția celor 15 lei”, cărți din anii ’30 ale căror pagini aproape se sfărâmau între degete, întins comod la umbră în cerdacul conacului din Teișani, în vacanța de vară.

Nu doar din cauza subiectelor (și acolo erau subiecte senzaționale) ci mai ales din cauza stilului – multe povești sunt „în ramă”, un stil la modă la începutul secolului trecut, iar scriitura e ușor prețioasă, demodată, plină de inserturi poetice, un stil care nu știe când să fie modern și când să fie arhaic. Are scuza pretextului și a structurii în ramă (un om modern povestește din auzite, de la țărani care la rândul lor istorisesc ce-au auzit de la bunici etc.) dar adesea vocile narative se încurcă și se suprapun, lucru confuz mai ales când se schimbă și genul (povestitorul bărbat spune povestea altui bărbat care povestește ce i-a zis nevastă-sa, apoi își amintește ceva și iese din povestea nevestei doar ca să revină brusc la ea ș.a.m.d.) Și totuși, stilul se potrivește subiectelor, iar găselnița autorului-colecționar de folclor straniu dă plus-valoare cărții.

ȚI-A PLĂCUT?

M-a amuzat. A fost o lectură ușoară și distractivă, în ciuda multelor, foarte multelor scăpări de stil. Și totuși, nu pot s-o recomand cu adevărat – pentru că n-a trecut nici măcar proba celor două pagini.

(Paranteză – pentru cine nu știe, proba celor două pagini e foarte simplă. Citesc primele două pagini din orice carte și dacă găsesc greșeli semnificative – de dactilografie, gramatică sau stil – arunc cartea cât colo. Viața e prea scurtă ca s-o consum cu cărți proaste. Și o carte care nu are măcar două pagini scrise îngrijit n-are cum să fie cu adevărat bună.)

Și totuși, am dus-o la capăt – pentru că premisa mi-a plăcut și pentru că avem nevoie de cărți de genul ăsta. E nevoie de cărți de consum, nepretențioase, de citit în metrou, care să amuze sau să tulbure.

Așa că sper ca autorul s-o rescrie și să curețe toate buruienile crescute pe ogorul hârtiei (ca să-i imit oleacă stilul), ca să v-o pot recomanda din toată inima.

ALTE DETALII

  1. De la aceeași editură, în același gen, vă recomand Cetiți-le noaptea! (Ion Minulescu). O colecție de povestiri care îmbină straniul, groaza și aventurile oculte, de la un poet arhicunoscut, care își dezvăluie aici abilitățile de povestitor.
  2. Alte cărți cu accente horror (sau chiar horror…) pe care vi le recomand cu căldură: antologia Radharc (grupul Kult – Costi Gurgu, Bogdan-Tudor Bucheru, Ana-Maria Negrilă şi Jean-Lorin Sterian, la Millenium Press), antologia Best of Mystery & Horror (o antologie de Mircea Pricăjan conținând cele mai bune texte din Revista de Suspans, la Herg Benet) și, în final, Flavius Ardelean (cam orice, începeți totuși cu volumele de povestiri – Acluofobia sau Bizaroproze, tot la Herg Benet).

Eduard Pandele


Eduard Pandele (n. 1974) a absolvit ASE (Informatică Economică, 1997) și lucrează în industria de jocuri video.

A debutat în 1993, în Jurnalul SF; a mai publicat povestiri SF şi traduceri (Serge Brussolo) în CPSF Anticipaţia, JSFRevista de povestiriArgos, fanzinele Planetar şi Rătăcitorii. A scris un scenariu de scurt metraj (Fata de nisip, 1994), care a fost ecranizat de o echipă a TVR Iaşi.

A susţinut rubrica de gaming din ediţia pe hîrtie a revistei Lumi Virtuale (2004-2005) și a colaborat cu Cititor SF (comentarii despre apariţiile SF româneşti), Nautilus (reviste SF & bandă desenată) și Helion Online (gaming).

Debutul în volum s-a produs în 2005, cu scenariul poveştii omonime din albumul BD Poveste despre eu de Alexandru Ciubotariu (Hardcomics). În acelaşi an a publicat un text în antologia Atelier Kult (Millennium Press).

Este absolvent al Atelierului SF organizat de Revista de povestiri și Bookblog în 2014 și al Atelierului de scriere creativă organizat de Revista de Povestiri în primăvara lui 2016.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: