Când cel mai negru coșmar este chiar viața

Nic Pizzolatto – Galveston
Editura Paladin, colecția Paladin BLACK Pocket, 2017
Traducerea din limba engleză: Laura Ciobanu
Preț: 25 lei

SPUR AWARD pentru cel mai bun roman de debut 2011
Prix Du Premier Roman Étranger 2011
Vrij Nederland Thriller Award 2016

 

Galveston a apărut în 2010 ca o fulgerare pe un cer senin, tânărul și debutantul Nic Pizzolatto reușind să-și atragă imediat admirația criticilor și a fanilor, deopotrivă. Steaua sa tocmai începuse să urce și în 2014 va culmina cu serialul True Detective, în care se regăsește atmosfera apăsătoare și încărcată de tragism din paginile romanului de debut.

Roy Cady, numit și „Big Country” (Țărănoiul) de către amicii din gașca lui Stan Ptitko, un polac ajuns un boss local, are parte într-o singură zi de două evenimente neașteptate. În prima parte a zilei află că are cancer pulmonar în fază terminală, iar în a doua este aproape ucis într-o acțiune ce i s-a părut a fi suspectă încă de la început. Scapă din capcana întinsă de fostul șef alături de Rocky, o tânără prostituată, pe care o salvează fără a-și explica de ce.

„Am privit-o cu atenție pentru prima oară. Era mai tânără decât crezusem. Nu se pricepea să-și dea cu rimel și folosise prea mult, iar acum acesta arăta precum cerneala vărsată. Era blondă, cu părul tuns foarte scurt. Chiar și cu machiajul ăla scurgându-i-se pe obraz, părea aproape o copilă.”

Pleacă împreună din New Orleans spre Galveston, Texas, unde Roy speră să se facă nevăzut în fața furiei previzibile a șefului. Plin de remușcări, de povești neterminate, cei doi ajung încet-încet să se cunoască, să-și împărtășească experiențele, cu un fel de furie neputincioasă, așa cum sunt legați unul de altul, incapabili de decizii ce le-ar putea schimba viața în bine.

„În viață, există experiențe cărora nu le poți supraviețui și în urma cărora, chiar dacă n-ai murit, nu mai ești viu cu-adevărat.”

Reușesc într-un final să-și găsească o oarecare liniște alături de sora mai mică a lui Rocky Tiffany, o fetiță de doar trei ani, și de două femei în vârstă cu instinctul matern proaspăt descoperit.

„Am ajuns la apă și fetele mi-au zâmbit. Tiffany și-a întins brațele către mine, fluturând din mânuțe ca s-o ridic. Am intrat în apa caldă și-am prins-o de subțiori iar ea a țipat când am aruncat-o în sus [..] Pentru o clipă, gropițele din obrajii lui Rocky au părut sincere.”

Relația dintre Roy și Rocky, dintre cei doi și Tiffany ocupă locul principal. Caracterul ciudat al relației, tentativele eșuate ale tinerei de a-l seduce pe Rocky – când naive, când vulgare – conturează tăria personajelor și starea deplorabilă a lumii în care trăiesc.

Galveston este un noir întunecat, în care se întrețes poveștile a doi ratați. A unui bărbat de 40 de ani și a unei tinere femei abia ieșite din adolescență. Experiențele tragice din copilărie, lipsa unei educații, a unei familii îi vor forța mereu către decizii proaste și dezamăgitoare. Dialogurile dintre cei doi sunt memorabile. Ajuns fără voie un fel de tutore al tinerei Rocky, în care-și vede tinerețea irosită, și a surioarei acesteia, Roy ni se dezvăluie treptat, dându-și la o parte masca de Țărănoi insensibil, arătându-și totuși, cu precauție, sentimentele.

„S-a lipit de mine, cu fața pe pieptul meu, și ne-am legănat înainte și-napoi în timp ce alți cowboy și partenerele lor se roteau în jurul nostru în penumbra răcoroasă, cu pești-fantomă înotând deasupra tuturor. Părul ei mirosea a soare și-a apă sărată.”

Când citești paginile romanului te simți transpus în atmosfera din True Detective, fără însă ca cele două să se anuleze una pe alta. Din contră, pe oricare ai parcurge-o mai întâi, a doua o completează, ca un bonus binevenit. Prin urmare nu vă temeți să citiți romanul, dacă ați văzut serialul. Și nici invers.

Galveston, de Nic Pizzolatto, este cel mai bun roman noir citit de mine în ultimii ani. Cuprinde tot ceea ce-i trebuie pentru a fi o operă literară desăvârșită. Personajele sunt puternice, vibrezi alături de ele, participi afectiv la deciziile proaste și te bucuri când mici raze de lumină cad și pe chipul lor. A reușit să-mi smulgă câteva lacrimi și să mă facă să văd altfel lumea, cu mai multă compasiune și înțelegere. Un roman pe care-l recomand oricărui cititor, indiferent dacă-i plac sau nu romanele noir, pentru că stilul lui Nic Pizzolatto este unul puternic, profund uman.

Daniel Timariu


Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT.

A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan.

Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre.

 

Un gând despre „Când cel mai negru coșmar este chiar viața

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: