Sub semnul în-2-elii

Bogdan Hrib, Răzvan Dolea – Blestemul manuscrisului
Editura Tritonic, 2008, 2012, 2016, 422 pagini
Preț: 45 lei

Singurul aspect care nu se încadrează în regula divizibilității cu doi în ce privește volumul de față este numărul de ediții. Sunt convinsă că situația se va remedia în scurt timp, datorită încărcăturii acordate de cei doi autori textului și modului ales pentru a exploata la maximum ideea de bază.

Un jurnalist absolvent al unei facultăți tehnice, fotograf, cadru didactic și autor de crime & mystery scrie la patru mâini, alături de un profesor, istoric, prozator și poet, minunata poveste a unui manuscris secret. Se ghicește, uneori, aportul fiecăruia de-a lungul capitolelor, atunci când scenele de acțiune din prezent sunt descrise în enunțuri scurte, uneori alcătuite doare din verbe de mișcare sau senzoriale, în timp ce istorisirile din trecut abundă de termeni arhaici presărați de-a lungul unor fraze lungi, așezate, strecurate printre fragmente de posibile cronici. Imaginea de ansamblu este însă una unitară, de text omogen.

Sunt două fire narative: unul în 2007, anul ales pentru desfășurarea acțiunii, altul din timpuri străvechi, începând de pe la 1200. Atunci, papa semnează și sigilează un manuscris, trimițând câte un exemplar către curțile domnești ale Europei. Cititorul e provocat să intuiască mesajul acestuia, primind dovezi tot mai dese că s-ar referi la vlahi, locuitorii de pe-atunci ai teritoriului României, și la importanța acordată lor de capii bisericilor. Începând cu Negru Vodă, Domnul Țării Românești, toți conducătorii, în special urmașii de sânge ai acestuia, primesc misiunea de a proteja darul papal. Dualitatea e reprezentată de firul istoric alternativ ales de autori pentru a merge în paralel cu însemnările oficiale.

Al doilea volum din seria „Stelian Munteanu” semnată de Bogdan Hrib are un început în forță, demn de romanele de acțiune. Planurile fostului jurnalist și purtător de cuvânt al Poliției, devenit investigator și director de editură, de a pleca în vacanță alături de iubita sa Eleni, sunt dejucate de polițistul francez Jacques Sardi. Protagonistul alege datoria în locul recreerii și ajunge la Frankfurt, pentru a cerceta cauzele decesului unui cetățean român.

În țara sa, Valentin Neagoe fusese profesor de istorie, însă de câțiva ani alesese să lucreze pe post de electrician. Așa îl surprinde moartea, ascunsă într-un pahar cu cafea, într-unul din standurile târgului de carte din Germania. Evenimentul trebuie clarificat cât mai repede, datorită vizitei președintelui român, ce urma să lanseze o carte la acea manifestare culturală.

De-aici încolo e greu să vorbim despre carte fără a strica surpriza pregătită minuțios de autori. Se pare că, așa cum în familiile domnitorilor însărcinați cu paza manuscrisului, exista câte un Vlad sau Walter, și Neagoe-bunicul se numește Vladislav. Iar acesta are de spus propria poveste, crudă și tristă, despre misiunea acceptată pentru a-și dovedi loialitatea față de poporul său.

Stelian Munteanu și polițistul Toni Demetriade, cunoscut tot din primul volum al seriei, descoperă secretul bunicului, răspund unor întrebări ale anchetei și refac traseul coletului misterios prin timp, ba chiar se apropie periculos de mult de acesta. Scapă ca prin urechile acului din atacuri armate și previn atacul unei organizații teroriste.

Cartea e, cu ușurință, pe placul unei categorii mari de cititori. Se vor bucura de suspans atât cei ce preferă polițistele și romanele de acțiune, cât și cei pasionați de istorie, cu atât mai mult cu cât aceștia trebuie să răspundă provocării lansate de o istorie alternativă. Așa cum suntem avertizați încă de pe copertă, istoria e pe jumătate reală, pe sfert probabilă, pe sfert posibilă.

Nu același lucru se poate spune despre personaje. Ele sunt cât se poate de vii, au calități și defecte, nefiind idealizate. Caracterizările sunt în ton cu vremurile cărora le aparțin. Cele din prezent au ticuri, obiceiuri, ambiții, decepții, idealuri. Sunt mai mereu în mișcare, surprinse ca într-un scenariu de policier. Ritmul povestirii e alert, adaptat vieții mileniului trei. Cele din trecut – cavaleri teutoni, domnitori, neguțători, regi – sunt surprinse în anumite momente-cheie legate de tema romanului, beneficiind, de asemenea, de foarte scurte descrieri fizice. Faptele de luptă sau deciziile luate pentru o nație întreagă le conferă greutate, completând portretul schițat de cărțile de istorie.

Recomand, cu siguranță, Blestemul manuscrisului, precum și celelalte volume ale seriei. Narațiunea detectivului de ocazie, la persoana întâi, cu tentă de confesiune pe alocuri, are darul de a-și apropia cititorul, de a-l face părtaș la extraordinarele întâmplari în mijlocul cărora un om obișnuit poate fi prins.

Am căutat un minus (cu o lupă foarte puternică) și l-am găsit, deși s-ar putea să nu fie o părere tocmai obiectivă. Am apreciat enunțurile scurte ale narațiunii evenimentelor din 2008, menite să sugereze viteza cu care se desfășoară toate lucrurile acelea, însă atunci când propozițiile sunt la fel de laconice, dintr-odată, în jurnalul unui soldat de pe front, dau senzația unei ruperi de ritm, a unei intruziuni auctoriale.

Cu toate acestea, un astfel de fragment m-a înfiorat atunci când l-am întâlnit, cu atât mai mult cu cât aflasem un posibil deznodământ:

„M-au crezut. M-au dus la general. I-am spus cuvintele. I-am arătat canistra. A desfăcut-o din încuietoare, o clipă s-a uitat înăuntru și a închis-o la loc. A zis: Să ne ajute Dumnezeu, fiule! Și să-ți apere drumul! Noi vom încerca să te ajutăm. Să nu te oprești până la palat, soldat!

Am acte de soldat român. Rănit. Am uniformă românească. M-au crezut. Mulțumesc, Doamne!”

Teodora Matei


Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu, n. 1971) lucrează din 1990 într-un institut de proiectare, unde a fost pe rînd: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller.

Începînd cu 2012 a publicat proză în revistele NautilusGazeta SFFantasticaFicțiuni.roCPSF Anticipația, Argos, Revista de supans. Este prezentă în antologiile Bumerangul lui Zeeler (Cygnus, 2014), Cele mai bune proze ale anului 2013 (Adenium, 2014), Exit (Eagle, 2016).

Romane publicate: Omul Fluture (Tracus Arte, 2015) și Maya (Tritonic, 2016) – ambele în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan, Stăpânul castelului (Tritonic, 2016), Cel-ce-simte (Tritonic, 2016), Tot timpul din lume (Tritonic, 2017), În mintea comisarului (Tritonic, 2017).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Site web propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: