Philip Reeve – Transgalactica
Editura Booklet, colecția Booklet-Fiction, 2016
Traducerea din limba engleză: Laura Ciobanu
Preț: 29 lei
Philip Reeve este un scriitor britanic de literatură pentru copii și tineret sau, într-o exprimare mai modernă, de literatură YA (young adult). Imediat după terminarea studiilor a lucrat ca ilustrator de cărți pentru copii. Trecerea spre literatură a avut loc în 2001, când a scris romanul Mortal Engines (roman premiat cu Nestlé Smarties Book Prize la categoria 9 – 11 ani), devenit ulterior seria Mortal Engines, formată, deocamdată, din patru romane și o nuvelă. În Statele Unite seria este vândută sub numele de Hungry City Chronicles. Romanul Railhead (2015), tradus la noi cu titlul Transgalactica de Laura Ciobanu și apărut la editura Booklet 2016, este cel mai nou roman a lui Philip Reeve și se adresează publicului YA.
„O incursiune palpitantă într-un univers populat de androizi, de insecte mutante și de trenuri interstelare înzestrate cu gânduri și sentimente.“ (The Guardian)
Personajul principal este Zen Starling un băiat abia intrat în adolescență, plin de energie și temperamental, pentru care autorul Philip Reeve construiește un univers special. Zen trăiește alături de mama și sora sa în Era Modernă sau Era Imperială (a Imperiului Rețelei). Istoric, aceasta urmează Primei Expansiuni, o perioadă ce se întinde pe câteva mii de ani, în care exploratorii și coloniștii de pe Pământ au cucerit universul folosind Trenurile din Rețea. Aceste Trenuri sunt ființe inteligente, formate din locomotivă și vagoane și au capacitatea de a străbate foarte rapid distanțele dintre gări, uneori aflate pe planete sau sateliți (se spune că merg atât de rapid, că uneori apar în gara de destinație cu câteva secunde înainte de a pleca). Trenurile folosesc porțile-k, portaluri despre care se crede că au fost create de Gardieni, cele 12 entități supreme din univers. Dacă vi se pare până aici interesant, atunci e bine să știți că abia am descris o mică parte din exoticul univers închipuit de Philip Reeve.
Romanul se află la granița dintre space-opera și cyberpunk. Avem călătorii între planete, alături de androizi numiți foarte inspirat motorikși, folosiți inițial în Războaiele Feroviare, apoi în scopuri pașnice, dar și aplicații sofisticate de divertisment numite Treiduri (de la 3D), drone inteligente, printarea 3D este la ordinea zilei și, cireașa de pe tort, o Mare de Date, un cyberspațiu infinit, în care „trăiesc” cei 12 Gardieni. Accesul în această Mare de Date se face de pe dataplute, folosind un datascafandru, specialiști ce pot naviga pe curenți informatici. Frumos, nu? O ultimă lămurire: Gardieni sunt acele Inteligențe Artificiale ajunse la cunoașterea ultimă datorită unei singularități din secolul al XXI-lea. Nu se mai știe dacă prima dată a apărut un Gardian, și el i-a creat pe restul, nici dacă nu cumva au fost mai mulți, dar s-au eliminat între ei. Oamenii au ajuns să trăiască în umbra acestor Gardieni fără să mai aibă niciun control asupra lor.
Pe acest fond tehnologic și social, apare Zen Sterling, un puști care trăiește dikensian, din mici hoții, alături de Latioka, o mamă nebună, și o soră mai mare, Myka, toți aflați mereu pe fugă, trăind într-o sărăcie lucie. Pornind de la o mică hoție, ce pare la fel ca altele, Zen intră pe un traseu ce-l conduce la Raven, un anarhist la nivel imperial. Prins în mrejele unui complot căruia nu-i vede scopul și rostul, Zen se împrietenește cu Flex, o bună prietenă a sorei lui, un artist vagabond ce pictează vagoanele (cu voia Trenului), o motorikă cu sex incert; Nova, o motorikă excentrică, ajutoarea și prietena lui Zen; Unchiu’ Gândaci, o formă umanoidă constituită din milioane de gândaci mutanți, numit și călugăr-roi, și Damask Rose, trenul care la sfârșit le oferă libertatea kălătoriei (cei care călătoresc cu Trenurile se numesc: kălători). Împreună încearcă salvarea imperiului, a oamenilor din ceea ce pare tot mai mult o realitate construită pe minciuni de Gardieni. Vor trece printr-o mulțime de evenimente, vor participa la lupte pe orbită, între trenuri, cu drone-păianjen, cu gândaci și multe tehnologii exotice.
Transgalactica este un bildungsroman și o călătorie inițiatică a unui puști dintr-o zonă periferică a societății până în cele mai înalte sfere ale conducerii universului. Prietenia ce se leagă între el, ca reprezentant al oamenilor, și celelalte ființe arată capacitatea de adaptare și umanismul profund ce însoțesc toate aventurile lui Zen. De altfel, dragostea ce se înfiripă între el și Nova transcende granița dintre biologic și sintetic, unele replici ale Novei amintindu-ne de celebra întrebare: „Visează androizii oi electrice?” Nova și Flex, cu siguranță, vor răspunde cu DA.
Un roman plin de imaginație, oferind cititorilor clipe plăcute, alături de personaje credibile, simpatice și cu mult umor. Uneori romanele scrise pentru copii și adolescenți sunt mai interesante și mai proaspete decât serioasele construcții mature.
Daniel Timariu
Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT.
A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan.
Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre.
BookReport 