Crime şi El Dorado

Silvia Chindea – Moarte în Peru
Tritonic, 2016, colecţia Mystery & Thriller, 286 pag.
Preț: 43 lei

După ce am citit romanul de debut al Silviei Chindea, Şase păpuşi Matrioşka, mi-a fost clar că oricărei noi cărţi nu-i va lipsi un ingredient: acţiunea. Pentru autoare, lucrurile se desfăşoară mereu în viteză – chiar şi în episoadele menite să-i permită cititorului să-şi tragă sufletul se întâmplă câte ceva, nu e linişte şi pace.

Acest stil nu se numără printre preferatele mele nici în materie de cărţi, nici de filme. Mie-mi plac poveştile, descrierile. Pe Jules Verne îl citeam cu atlasul în faţă, avid să devorez nu neapărat acţiunea, cât mai ales istoria şi geografia locurilor prin care treceau personajele. Iar când am început romanul Moarte în Peru, am rămas siderat: un grup de savanţi se pregăteau să facă o călătorie la Nazca, pentru a descoperi faimosul El Dorado.

Un asemenea demers m-a cucerit imediat. Deja mă vedeam explorând platourile andine, analizând teorii după teorii, totul pigmentat cu crime şi mistere care să ducă acţiunea spre un final apoteotic. Ceva gen Indiana Jones. Cineva care n-a mai citit-o pe Silvia Chindea ar putea spune că mi-am stabilit standardele prea sus. Dimpotrivă. Din primul volum reţinusem că autoarei îi place să adune informaţii despre locurile străbătute de protagonişti şi să le prezinte, în culori atrăgătoare, cititorului.

Romanul debutează cu două fire narative. În cel dintâi, Mathias Eiffel, un neamţ putred de bogat, finanţează o expediţie sud-americană menită să-i aducă glorie. Pentru atingerea scopului său, adună laolaltă un echipaj pestriţ atât din punct de vedere al naţionalităţilor, cât şi al calificărilor. Şi, cum suma pusă la bătaie pentru fiecare participant este una cu multe zerouri, niciunul dintre cei aleşi nu refuză oferta.

Al doilea o are în prim plan pe ziarista de investigaţie Angela Brumaru, cea care dă şi titlul seriei începute cu Moarte în Peru. Ea pleacă tot în America de Sud, pentru a aduna date despre temutul virus Zika, ce provoacă malformaţii nou-născuţilor. Fireşte, destinaţia ei este identică cu primul loc de popas al membrilor expediţiei şi, mai mult decât atât, jurnalista este bună prietenă cu una dintre participante.

Până aici, totul pare desprins din stilul filmelor de aventuri hollywoodiene, când protagoniştii sunt aduşi laolaltă de coincidenţe mai mult sau mai puţin credibile. Totuşi, acesta nu este un lucru rău, pentru că vorbim despre crearea cadrului acţiunii. Autorul îşi aşează piesele pe tablă, pregătit să înceapă reprezentaţia. Coincidenţele încep să devină deranjante când se petrec pe parcurs, ori când un deus ex machina rezolvă pocnind din degete ditamai nodul gordian construit cu meticulozitate până atunci.

Evident că, pornind din acest punct, acţiunea trece pe făgaşul preconizat: au loc crime, membrii expediţiei par urmăriţi de cineva dornic să le pună beţe în roate, iar jurnalista româncă nu poate sta cu mâinile în sân, ci încearcă să ajute poliţia peruană să rezolve enigmele.

Silvia Chindea face ce ştie mai bine: transformă totul în acţiune în stare pură, trecând de la o enigmă la alta, călăuzindu-şi cititorii pe urmele prezumtivilor suspecţi. Îşi permite chiar luxul de a construi fişe ale acestora – planşe pe care Angela trece argumente pro şi contra. Joacă cu cărţile pe faţă, cu alte cuvinte, ceea ce nu poate constitui decât un veritabil deliciu pentru amatorul de literatură detectivistă. Crimele sunt atent construite, investigaţia pune piesele de puzzle una lângă alta, căutând tabloul final.

Aşa cum spuneam mai devreme, cititorul-vilegiaturist nu este dezamăgit. Există multe referinţe despre Peru, ce conferă savoare şi culoare locală textului. Nu ştiu cum sună ele pentru cineva care chiar a vizitat ţara, dar, pentru mine, au fost suficient de veridice încât să-mi pară că povestea „e de-acolo”. Pe lângă asta, autoarea are grijă să insereze şi scene picante, căci protagonista e o persoană plină de personalitate. Este genul acela de „fată rea”, menită să placă şi să displacă în acelaşi timp – o reţetă perfectă pentru a prinde cititorul în cârlig.

Există însă şi două lucruri pe care le-am digerat mai greu. Primul este identic cu cel din Şase păpuşi Matrioşka: autoarea este adepta relatării la timpul prezent. Probabil că, pentru unele persoane, asta dă impresia de ritm alert, că totul se întâmplă chiar acum. Însă pentru mine reprezintă un veritabil turn off dacă se întinde la dimensiunile unei cărţi, presupunând eforturi uriaşe de a continua lectura. Noroc că volumul e suficient de bine scris încât a mai atenuat acest disconfort.

A doua problemă o constituie mobilul cărţii. Ştiu, este vorba despre un roman poliţist, prin urmare ancheta este în lumina reflectoarelor. Dar, după ce m-ai momit cu promisiunea unor noi teorii privind El Dorado şi Nazca, să păstrezi asta doar ca decor reprezintă o blasfemie. Începe în prim plan, după circa o treime din carte trece în plan secund, apoi se pierde ca şi cum ar fi fost ceva complet lipsit de importanţă. Poate că e ok pentru un cititor pasionat doar de crime, dar pentru unul atras în principal de aventură, ca mine, lipsa de finalitate a acestui fir narativ a reprezentat o mare dezamăgire.

Toate cele de mai sus reprezintă însă probleme care ţin de gusturile mele literare. Dincolo de ele, Moarte în Peru este un roman solid, cu nerv, cu un dozaj bine gândit de exotism şi erotism. El confirmă debutul reuşit cu Şase păpuşi Matrioşka şi pune piatra de temelie a unei serii ce se anunţă atractivă, de calitate.

Lucian-Dragoş Bogdan


Lucian-Dragoş Bogdan (n. 1975) a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca. În prezent este educator şi coordonator la Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilităţi multiple Alba Iulia și administrator-asociat al unei firme. Locuiește în Alba Iulia.

A debutat în 1991, în nr. 17 al ziarului Alba Forum, cu povestirea „Triunghiul Bermudelor”. A mai publicat în ArgosCPSF AnticipaţiaDiscobolulFicţiuni.roGalileoGazeta SFHelionHelion OnlineJurnalul de imagineLuceafărulLumi VirtualeNautilus și este prezent în antologiile Argos Doi (2015), Dincolo de orizont, vol.1 (2015), Argos Trei (2017) și în volumul colectiv Exit (Eagle, 2016).

Volume publicate: Trilogie (Omnibooks, 2004), Zeul Kvun (Omnibooks, 2004), Frontiera(Diasfera, 2006; Tritonic, 2017), Vraciul de pe norul interior (Tritonic, 2014), Pânza de păianjen (Tritonic, 2014), Uneori, când visez… (Tritonic, 2015), Omul-fluture (în colaborare cu Teodora Matei, Tracus Arte, 2015), Întâmplări din oceanele timpului(Streamland, 2016), Povestiri fantastice (Millennium Books, 2016), Vânătorii de capete(Tritonic, 2016), Maya (în colaborare cu Teodora Matei, Tritonic, 2016), Ultimul flux(Tritonic, 2016), Apărarea siciliană (Tritonic, 2017).

A obținut mai multe premii, printre care Premiul RomCon 2015 pentru cea mai bună povestire („Dincolo de orizont”). A fost nominalizat de trei ori la ultimele Convenții Naționale de Science-fiction RomCon (în 2016 pentru nuvela „Odiseea lui Berg” și romanul Omul-fluture, în 2015 pentru romanul Vraciul de pe norul interior).

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: