Câinii diavolului sau când omul se joacă cu magia

Cătălina Fometici – Câinii diavolului
Editura Tritonic, colecția SFFH, 2017
Preț: 23 lei

Cătălina Fometici a debutat în revista Gazeta SF, în anul 2011, cu o povestire dark fantasy, un gen în care excelează. Volumul Câinii diavolului, apărut la editura Tritonic în 2017, cuprinde trei nuvele. Mister, groază, cavalerism, romantism, vrăjitorie, magie, autoarea folosește cele mai bune ingrediente pentru a crea o lume credibilă și plină de neprevăzut. Povestirile au la bază o faptă reală din Franța anilor 1660-1670, când un lup singuratic de mari dimensiuni și cu apucături neobișnuite a terorizat o întreagă regiune. Animalul, numit și Fiara din Gevaudan, a fost într-un final răpusă și expusă ca un trofeu de mare valoare în Paris. Autoarea reușește în cele trei nuvele să surprindă oroarea sătenilor, frustrarea nobililor și curiozitatea regelui. Cu adevărat, după ce le citești ciuleși mai atent urechile la urletele câinilor în noapte.

„După cum bine știți, Sire, suntem cu toții oameni încercați, botezați cu foc și plumb. Însă trebuie să vă mărturisesc: ne este frică. Ne este frică de umbrele mișcătoare ce tremură în colțul ochiului și care dispar în momentul în care întoarcem capul. Ne este frică de foșnetele din noapte, ce se sting atunci când sărim din coșmaruri tulburătoare cu armele în mâini, urlând spre Beznă.”

Citatul este din povestirea „Chipul întunecat al visului”, ce deschide volumul. Încet, cu tact, autoarea ne introduce în universul Fiarei din Gevaudan, aducând pe scenă actorii și mediul istorico-social în care se vor desfășura toate povestirile. Ca un jucător de șah, Cătălina Fometici împinge pionii, apoi nebunii și restul pieselor într-un joc pe viață și pe moarte, al cărui deznodământ rămâne într-o permanentă nesiguranță până spre ultimele pagini. Aflată la limita dintre real și fantastic, povestea întâmplărilor care au zguduit Parisul și împrejurimile sale este spusă când prin intermediul ducelui Julien de Roanne sau a căpitanului du Jammel, când prin cel al regelui sau al altor personaje, inclusiv prin scrisori. O bogăție de surse și stiluri ce se leagă într-un tot bine scris.

Dacă prima povestirea prezintă drama îndrăgostitului duce Julien de Roanne, în a doua povestire, numită „Roșie ca sângele este furia” asistăm la o nouă tragedie. De data asta fiara este stârnită voit de un marchiz, prea încrezător în magia sa. Ca în povestea doctorului Frankenstein și acesta va fi victima creației sale. Povestea este relatată de tânăra Odille, frumoasa fiică a ducelui de Montmorency, a cărei viață de huzur și răsfăț ia o turnură neașteptată, îngrozindu-i pe prietenii tatălui său, care privesc neputincioși la dispariția uneia dintre cele mai mari familii de nobili din Franța.

„Dulce iluzie pentru sufletul tău, sărmane Om ce te joci cu puteri mai presus de înțelegerea ta, să crezi că Demonul se află sub puterea ta! Căci limitate sunt puterile tale și ascunse gândurile lui!…”

Ultima povestire, și cea care dă titlul volumului, „Câinii diavolului”, reunește firele lăsate libere în povestirile anterioare într-o plasă de intrigi politice, acțiuni secrete cavalerești, o îmbinare a la Dumas cu magic și mystery & thriller. Reapare căpitanul du Jammel din prima povestire, de data asta bine informat și foarte decis să oprească crimele ce zguduiau Parisul, precum și personajele din a doua povestire. Finalul este răscolitor. Scena luptei dintre forțele oamenilor și cele ale întunericului, atent urmărită de Câinele Negru, un mesager misterios al lumilor ce transced puterea de înțelegere a participanților, este perfect construită, atât în mare, cât și în micile detalii ce însoțesc bătălia. În final, demonul își pleacă capul în fața dragostei și compasiunii oamenilor, un final neașteptat, dar în ton cu restul textelor.

Cătălina Fometici impresionează de la primul volum. Povestirile au fluență, fiind scrise într-o limbă curată, fără zorzoane stilistice obositoare. Autoarea folosește foarte bine dialogurile pentru a construi personaje credibile. Atmosfera Franței secolului al XVIII-lea este admirabil surprinsă, de multe ori reușind să creeze un tablou complet: viața la țară, relațiile dintre oameni din diverse straturi sociale, străzi, interioare, celula din Bastilia, folosind puține cuvinte, ceea ce arată stăpânire de sine și talentul necesar unui scriitor de literatură de suspans de calitate. Deși scrise sub forma a trei povestiri, volumul este mai degrabă un roman, ce cuprinde aceleași evenimente povestite succesiv de alți protagoniști.

Daniel Timariu


Daniel Timariu (n. 1972) a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universității Politehnica Timișoara. Locuiește în Timișoara și lucrează web developer și manager IT.

A debutat cu povestirea SF „Bucla finală” în revista Ficțiuni.ro, în 2014. A publicat articole și povestiri în revistele Helion, Gazeta SF, Ficțiuni.ro, Nautilus, Revista de Suspans și Iocan.

Volume: Amețeli postlumice (Eurostampa, 2016) – povestiri SF; Fete în roșu și alte povestiri polițiste (Tritonic, 2016), Tenebre. Cazul Laura (Tritonic, 2016) – roman, primul din seria Tenebre.

Un gând despre „Câinii diavolului sau când omul se joacă cu magia

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: