Există un Noir Italian?

Sandrone Dazieri – Ucide-l pe Tată
Titlu original: Uccidi il Padre (Mondadori, 2014), Limba originală: italiană
Crime Scene Press, 2016, 413 pagini
Traducere: George Arion jr.

Despre autor (parțial din site-ul editorului român):
Sandrone Dazieri s-a născut la Cremona în 1964. Cariera lui a avut un traseu neobișnuit: a fost bucătar timp de zece ani, apoi a început Facultatea de Științe Politice, pe care nu a terminat-o, a fost un înfocat activist social (a și fost arestat în urma unei manifestații împotriva centralei nucleare din Caorso). În 1994 s-a angajat ca hamal și ulterior a devenit corector al editurii Telepress în calitate de expert în contracultură și beletristică. În 1999 a debutat cu romanul Attenti al Gorilla (Aveți grijă la Gorilla), primul dintr-o serie cu același personaj. Tot atunci a devenit redactor-șef al secțiunii pentru cărți polițiste a editurii Mondadori. A scris romane noir, o carte pentru copii, scenarii pentru benzi desenate (Pinocchio, Diabolik), povestiri scurte, scenarii de cinema și televiziune. În 2006 a hotărât să devină scriitor cu normă întreagă. Romanele lui au fost traduse în douăzeci de țări. Ucide-l pe Tată este primul său roman tradus în limba română. Drepturile pentru întreaga trilogie au fost cumpărate deja în Statele Unite, iar în 2017 așteptăm și un film. Următorul volum, care a apărut în Italia pe 15 noiembrie 2016, se numește L’angelo.

Întrebarea de mai sus este desigur retorică.

Italia a dat deja romane memorabile semnate de Andrea Camilleri (seria ce-l are ca protagonist pe comisarul Montalbano, publicată în limba română la Nemira) sau, doar ca un alt exemplu, Carlo Lucarelli (Almost Blue, apărută mai demult în limba română la Crime Scene). Pentru mai multe detalii, curioșii vor putea citi articolul „Massimo Carlotto recommends the best Italian Crime Fiction” apărut în 2016.

Însă Dazieri lansează o nouă direcție în Noirul italian prin Ucide-l pe Tată. Editorul de la Crime Scene Press, Alexandru Arion, îmi vorbea despre acest roman ca un Nordic Noir în cheie italienească. Și începând lectura cu mult zel am înclinat spre a-i da dreptate. Apoi am realizat că e mult mai mult decât atât… Scuze, Alex.

Colomba Caselli este o polițistă cu multe probleme psihice, cu un trecut întunecat, pe care, evident, nu-l aflăm de la început, chiar dacă îl simțim ascuns în replicile colegilor și în gesturile ei. Chiar dacă acțiunea se petrece în zilele noastre, în tumultuoasa Italie, modelul anchetatorului măcinat de viață pare a fi rupt din Mankell sau Larsson. Mai ales că destul de repede duetul detectivistic se întregește cu un alt personaj extrem de straniu – Dante Torre. El nu este un geniu al informaticii, dar are o vagă aromă ce duce cu gândul la rețeta Lisbeth Salander – straniu, neadaptat, traumatizat, cu povești sumbre ascunse cu greu, agorafob și asocial…

Așadar un cuplu pe rețetă de succes.

Și totuși…?

Sandrone Dazieri se desprinde de premisele nordice și construiește o poveste inedită. În apropiere de Roma, într-o zonă de picnic și recreere (să nu zic: grătare!), Pratore del Vivare, dispar fără urmă o mamă și fiul ei minor. Cine este primul suspect? Tatăl de familie. Dar oare el este Tatăl?

Deși inițial ritmul este destul de lent, ca pentru a cunoaște și înțelege personajele, el crește treptat pe măsură ce ițele poveștii (de fapt ar fi mai corect spus ițele poveștilor, ele fiind mai multe, cu rădăcini în trecutul fiecăruia!) încep să se așeze ordonat în țesătură.

Romanul este un thriller psihologic, doar cu puține mijloace și vagi rețete ale nordicilor, folosite probabil de autor (sau poate la sfatul unui agent literar / editor cu un bun simț comercial) doar pe post de cârlig. Astfel, în celebra tradiție a scandinavilor, partea de început (prologul) se petrece (așa cum se și numește)… Odinioară. Pentru ca a doua parte să primească un titlu misterios – Cercul de piatră. Și a treia din nou… Odinioară. Cam seamănă cu nordicii, nu-i așa?

Un univers complex al unei Italii moderne și pline de contradicții. Un ritm din ce în ce mai nebunesc. Dialogul foarte bine condus (un cuvânt de laudă și pentru tânărul traducător!).

De ce ar trebui citită această carte? Pentru că te ține și pentru că se citește cu poftă și pasiune. Nu știu dacă chiar dorești să intri în pielea personajelor, dar ești acolo împreună cu ele… la bine și la rău. Și e rău din belșug!

Are vreun punct mai firav? Nu prea, și totuși parcă explicația finală folosind faimosul experiment internațional e cam des uzitată și prin alte volume din Europa și de peste ocean. De fapt, nu contează prea mult, pentru că personajele și ancheta sunt materialul important și suculent.

O notă bună pentru copertele realizate de Alexandra Bardan, copertă monocrom (roșie) și supracopertă cu clape – un fel de marcă a editurii Crime Scene Press.

Nota ar fi 10 minus, iar stelele 4,5 din 5. Dar cine mai pune note azi, iar stelele sunt pe cer! Asta-i!

Bogdan Hrib

---

Bogdan Hrib (n. 1966, București) a absolvit Facultatea de Construcții Civile, dar nu a lucrat niciodată ca inginer. Fotograf și jurnalist, a publicat reportaje, interviuri și recenzii de carte în presa românească.

A fondat Editura Tritonic in 1993, a fost consilier editorial la Crime Scene și la Publicațiile Flacăra. A susținut prelegeri despre editarea de carte, relații publice și fotojurnalism la mai multe universități. A fost vicepresedinte al Romanian Crime Writers Club.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Profesioniștilor în Relații Publice și cadru didactic asociat la Facultatea de Management din SNSPA. De asemenea, este coordonator de proiect pentru Mystery & Thriller Festival.

A debutat cu un volum de rețete pentru salate, Salad Bar, semnat cu pseudonim.

Volume publicate: Filiera Grecească (Tritonic, 2006, 2007, Crime Scene, 2009, 2015; The Greek Connection, Mosaic Press, canada, 2015), Blestemul manuscrisului (împreună cu Razvan Dolea, Tritonic, 2008, 2012, 2016), Somalia, Mon Amour (împreună cu Sofia Matei, Tritonic, 2009, 2016), Ucideți generalul (Crime Scene, 2011; Kill the General, ProFusion Publishers, UK, 2011), Ultima fotografie (Cartea Româneasca, 2012; Tritonic, 2015), 3+1 (Tritonic, 2014), Terapie pentru crimă (împreună cu Kiki Vasilescu, 2014), Vînătoare de asfințituri pe strada 42 (Tritonic, 2015), Patimile doamnei ministru (Tritonic, 2016).