Dan Doboș – Gheorghe, un om special
Editura Tritonic, colecția Sci-Fi, 2017, 228 pag.
Preț: 29 lei
Prima ediție a volumului a fost tipărită în 2007. Cea de-a doua ediție, lansată la Final Frontier 2017, e un instrument ideal de inițiere în tainele prozei SF a autorului ieșean, de familiarizare cu naturalețea descrierii situațiilor anacronice, cu lejeritatea trecerii de la un grad de civilizație la altul, de la termenii specifici literaturii SF la ritmul și limbajul cronicilor medievale.
„Pletele Sfântului Augustinˮ – Abația din Regatul Celor O mie de Stele e la un pas de a fi distrusă. Aparent inocentul Isidor e supus ritualului consacrării, însă în scurt timp își dezvăluie adevărata identitate, pogorând Apocalipsa asupra Fortăreței. Războiul dintre clerici și oamenii regelui are, pe lângă componenta fizică, una psihologică și una spirituală. Aflăm cum Abatele poate crea o clonă a Sfântului Augustin în toate lumile cunoscute. Autorul oferă o alternativă a perpetuării religiei când poveștile despre Terra sunt la timpul trecut.
„Franciscasinoˮ e o mănăstire amenajată într-o fostă stație spațială, unde Ciuma se poate vindeca cu un distilat din lacrimile Fecioarei Maria. Maeștrii Ulun și Ilin sunt acuzați că principiul jocului – unul de noroc, după cum sugerează denumirea așezământului – prin care erau aleși cei sortiți vindecării, n-ar fi tocmai corect, iar ei și-ar asuma un rol divin. Acuzatorul se supune regulilor Maeștrilor, neștiind ce rol i-au hărăzit aceștia.
„A șasea caleˮ – O călătorie în timp îi aduce față în față pe Thomas cel din continentul cucerit de britanici și călugărul Toma d’Aquino din Napoli. Cel de-al doilea păstrează secretul celei de-a șasea căi de a-l descoperi pe Dumnezeu. Povestirea e o metaforă a cauzalității, pe fondul scepticismului minții umane.
„Antiproverbe. I – A vedeaˮ – Un autor de romane și un cal de dar se întâlnesc în câteva rânduri. Cel de-al doilea primește sfaturi de la om, însă rezultatele sunt departe de a fi cele așteptate. Situația ar fi fost alta dacă vorbele ar fi fost înlocuite cu fapte.
„II – A iubiˮ – Când carul mare nu e cel de pe drum, ci cel din ceruri, scris cu majuscule, omul primește de la o buturugă lecția iubirii cu miros de tei.
„III – A credeˮ – Minciuna are multe chipuri, iar pentru conul Alecu, de șaizeci și nouă de ani, a fost unul chiar atrăgător. O iluzie de moment îl poartă de la extaz la agonie, apoi la sărăcie.
„IV – A muriˮ – Un dialog alert între o bătrână și spiritul prietenei moarte. Purtat în cimitir, la ceas de noapte, cu scopul de a împăca sufletul celei rămase în viață.
„Ion cel fericitˮ – Nostalgia după gustul țuicii de prune îi face pe Ion și Vasile să apeleze la firma ce garanta simularea unei ore de fericire din existența oricui. Ion se folosește de textul reclamei, cere propria fericire și încasează recompensa pentru cazul în care n-ar fi fost satisfăcut. Evident, o investește în singurul lucru care l-ar fi împlinit: o cultură de pruni.
„Scrânciobulˮ – Extraterestrul Bin Tor are misiunea de a observa rasa umană și de a testa inocularea unor puteri telepatice. Alege un cuplu destrămat de șapte ani, speculând diferența dintre cuvintele și gândurile nerostite, în timp ce copilul unuia se dă în scrânciob cu al celuilalt.
„Iepureleˮ – Geriospațiul e soluția găsită de o civilizație suprapopulată, sărăcită de resurse, de a crea bătrânilor iluzia unei vieți aproape idilice. Un reprezentant al Asigurărilor face o vizită de rutină în lumea aceea, considerată a fi ruptă complet de cea reală. Îl chinuie însă întrebarea: cum se face că unul dintre acei locuitori știa de strategia celor ce creaseră programul.
„Gheorghe, un om specialˮ – Gheorghe primește vizita unui controlor al universului. Nava spațială a acestuia strică stratul de usturoi al soției, iar asta pare să fie o problemă mai mare decât întâlnirea însăși. E absolut savuros umorul cu care autorul descrie dialogul celor doi, modul în care tratează probleme legate de spațiu, timp și relativitate. Deși se simțea astfel mai demult, în cele din urmă, românului i se confirmă faptul că e diferit de semenii săi într-un mod pe care nu-l bănuia.
„Dona Cristinaˮ – Chico își pune la dispoziție doritorilor amintirile sale cu Dona Cristina, femeia salvată din mâinile unui atacator. Idila din mintea lui înlocuiește, de fapt, un adevăr de care n-ar fi trebuit să se apropie. Nici femeia nu e ce pare a fi. Ritm alert, limbaj adaptat personajelor implicate, reflectând gradul de cunoaștere și mediile din care provin.
„Cântă-mi, Hermes, cântă-mi! ˮ – O pereche de atenieni accesează programul colonizării familiale și ajung pe o planetă cu un singur continent. Acolo, pe uscatul acoperit cu iarbă roșie, trăiesc ființe bicefale asemănătoare cailor pământeni. Studiul animalelor îi pune în fața unor paradoxuri temporale, dar și a unui adevăr fatal. Oricărui alt vizitator al planetei Tuus i-ar fi de ajutor legenda în care Hermes îl învinge pe Argus. Asta l-ar putea salva.
„Gambitul lui Carlyˮ – Carly, un profesor de conștiințe al Academiei, primește misiunea de a salva o prințesă dintr-un castel. E ajutat de un simbiont implantat în ceafă, un ghem de nervi programat pentru lucrul cu clonele. Odată pătruns în castel, trece peste inconsecvența decorurilor schițate de scenariștii Academiei și se luptă cu diavolul însuși. Atras de tânăra pentru care-și risca viața virtuală, Carly se descoperă o rotiță din planul de cercetare al Decanului și alege propria cale de a încheia misiunea. O paralelă continuă între real și virtual, un semnal de alarmă tras la adresa gradului de morală a experimentelor ce implică oameni sau clonele lor.
„Să-mi ierți furia, iubite!ˮ – O poveste superbă despre o civilizație cu însușiri speciale. Vocea ly e limbajul gândurilor de suprafață. Frumoasa Zerri poate trece dincolo de ele și afla cele mai ascunse secrete din mințile semenilor. Unul singur îi rezistă, iar când reușește să-l pătrundă, fata plătește prețul cunoașterii.
„Îngeri, ieșiți din morminte!ˮ – Îmbunătăţirile Obligatorii aduse rasei umane pot fi lame cu două tăișuri: ispita de a le folosi e la fel de mare ca tentația Îngerilor de a-și păstra slăbiciunile dar și libertatea.
Recomand, pentru diversitatea istorisirilor din mai multe lumi. Volumul conține niște puncte de plecare, atât pentru cititorul neinițiat, cât și relativ la opera autorului. „Pletele Sfântului Augustinˮ este prima cărămidă din edificiul solid al Trilogiei Abația, o trilogie de referință a literaturii SF românești. Mult mai concentrată, povestirea oferă majoritatea detaliilor din lumea imaginată de Dan Doboș, dar lansează și provocarea lucurilor nespuse, ce mai rămân de aflat.
Firul roșu al volumului – elementul religios – începe să se desfășoare încă de la primele pagini, iar ce m-a atras cel mai mult este ideea că, indiferent ce urmează să se întâmple cu lumea, credința va rămâne și, indiferent de mijloace, vor fi oameni care s-o ducă mai departe. O clonă în plus sau în minus, o minciună către popoare pot fi trecute cu vederea în imaginea de ansamblu a unei civilizații salvate de la pieire.
Vorbind de începuturi, mi-ar plăcea ca și „Să-mi ierți furia, iubite!ˮ să se dezvolte la un moment dat, pentru că mi-aș dori mai multe povești din lumea lui Zerri.
Un alt motiv pentru care aș recomanda volumul ar fi naturalețea folosită în abordarea uneia dintre temele predilecte: contactul cu civilizații extraterestre. Detaliile referitoare la ființe sau tehnologii sunt atât de bine plasate în text, încât în mintea cititorului nu rămâne decât să se desfășoare scenariul unui film de calitate.
M-au atras, de asemenea, stilul adaptat descrierilor – molcome, curgând frumos la vale – și stilul alert al momentelor de acțiune – trecerea de la fraze lungi la unele scurte, abundând în verbe de mișcare sau senzoriale. Personajele, uneori, sunt doar schițate, însă dintr-o replică a acestora sau o descriere sumară, pot fi conturate în detaliu, cu vârstă, educație, preferințe.
Am spus odată că o antologie e ca o cutie cu bomboane de ciocolată: fiecare text are propria savoare. Ei bine, volumul Gheorghe, un om special e un caleidoscop de mici universuri. Pe oricare l-am alege, am întâlni credința și conștiința omului. Uneori indivizii duc lupte interioare, atât cu ei înșiși, cât și cu sistemele cărora li se subordonează, însă asta nu poate decât să-i apropie apropie de omul-cititor.
Teodora Matei
Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu, n. 1971) lucrează din 1990 într-un institut de proiectare, unde a fost pe rînd: desenator tehnic, tehnician proiectant, secretar de proiect, document controller.
Începînd cu 2012 a publicat proză în revistele Nautilus, Gazeta SF, Fantastica, Ficțiuni.ro, CPSF Anticipația, Argos, Revista de supans. Este prezentă în antologiile Bumerangul lui Zeeler (Cygnus, 2014), Cele mai bune proze ale anului 2013 (Adenium, 2014), Exit (Eagle, 2016).
Romane publicate: Omul Fluture (Tracus Arte, 2015) și Maya (Tritonic, 2016) – ambele în colaborare cu Lucian Dragoș Bogdan, Stăpânul castelului (Tritonic, 2016), Cel-ce-simte (Tritonic, 2016), Tot timpul din lume (Tritonic, 2017).
BookReport 
Lasă un răspuns